Utopie tehnologică: viitorul se numește Mercedes...

La sfirșitul filmului apar si cițiva oameni, care șterg cu cîrpele iluzoriile "amprente" lasate de roboți pe caroserie, trîntesc ușile, ca sa le auda sunetul (știm ca fiecare marcă are sunetul ei propriu, la închiderea unei uși... asta e muzica viitorului...), si fixeaza emblema mărcii pe botul mașinii... Iar dacă acești muncitori vor cere, la un moment dat, o mărire de salariu, firma patroană va raspunde prin aducerea de noi roboți și pentru restul de mișcari, inca operate de cîrcotașii de muncitori...
In concluzie, vine, fatală, intrebarea: daca doar o minoritate (deșteapta) va sta la butoane, iar majoritatea (tembelă) va privi (cu satisfacție, căci a scăpat de muncă) la agitația roboților, atunci de unde vor mai veni banii cu care sa cumparam asemenea bijuterii, care vor fi perfecte (caci roboții nu greșesc niciodata), dar inabordabile?
Cind pe ogoare au aparut (dupa 1900) primele mașini agricole (semănătoare, prășitoare, culegătoare, treierătoare, toate operate apoi de un singur tractor), numeroșii clăcași de care au avut nevoie boierii ca sa le lucreze cîmpurile, si care au constituit mii de ani baza sociala a muncii din agricultura, s-au trezit fara obiectul muncii, si au început sa migreze la oraș, devenind muncitori. Iata ca azi muncitorii sînt dați afara din producție de catre roboți... Unde se vor mai duce? O minoritate (10-20% ?) vor deveni tehnicieni si ingineri. Și restul? Toata lumea va merge in servicii: chelneri, cameriste, șoferi, politiști, piloți, marinari? Va fi de lucru pentru toți? Dupa lichidarea țărănimii, a disparut riscul de rascoala țăraneasca, tot asa cum dupa reforma agrara din 1923, care a dus la împărțirea marilor latifundii, a disparut in Romania marea proprietate, si odata cu ea, si clasa marii boierimi. Rezultatul e ca Partidul Conservator (al lui Carp, Maiorescu, si al lui Eminescu) s-a desființat, in locul lui aparind partide agrariene, dar fara forța ideologica, si calitatea culturala a vechii boierimi... Au triumfat pe scena politică liberalii, urmați apoi de partide social(ist)e, din care a derivat și partidul comunist, promovat in prim plan de revoluția bolșevica din Rusia... Comunismul a avut cariera pe care o cunoaștem, raspindit (de razboaie si conflicte interne) in intreaga lume (din Rusia pina in China sau in Cuba...). Ce va face in viitor clasa muncitoare, care nu va mai semana neam cu cea din definițiile lui Marx si Lenin, dar care va pune aceeași problema sociala grava: cum isi va cistiga majoritatea oamenilor piinea, cum va trai mulțimea, in orașele viitorului, la un nivel de civilizație si de confort deja atins astazi in multe locuri, pe care viața (si guvernanții politici responsabili de calitatea ei) nu-l vor mai putea ignora?
Vom face o noua revoluție, de data asta anti-industriala, in care vom cere moartea roboților,
și intoarcerea la strung, ciocan si șurubelniță (nu uitam ca idealul comunist era strungarul stahanovist...)? Sau ne vom inscrie cu totii la ajutoarele sociale (de șomaj, de sanatate, de locuință, de educație, pentru copii, pentru bătrini si cite altele, după nevoi), cu aceeași intrebare, pusa la fiecare ședință de guvern ministrului de resort: ce intrari de bani la buget avem saptamina asta? Putem plati toate salariile, pensiile, ajutoarele etc.? Va fi complicata definiția economiei viitorului, pentru motivul simplu ca oamenii, datorita acestor mașinării diabolice, se vor indeparta de munca... Au facut-o cindva, cu munca de la cimp... Acum ei pleaca si din fabrici, alungati de roboti... A ramas munca "gulerelor albe": specialisti, functionari, birocrati, activitate care nu ajunge insa pentru toata lumea. Se va crea incet-incet o masa tot mai mare de asistați social, care vor primi mijloace de trai fara sa dea ceva in schimb; si ea va tinde sa creasca in viitor, născind noi înfruntări ideologice si sociale. O asemenea masa des-ocupata, compusa mai ales din tineri, va fi lesne manipulata de ideologii de tot felul, de extremisme religioase si derapaje teroriste, care le vor da tinerilor "de lucru", caci pentru asemenea marafeturi politice se vor gasi mereu bani... Economicul decide totul, zicea Marx... Și chiar daca relația dintre baza economica si suprastructura ideologiilor nu mai e atît de simplă ca in secolul 19, importanța economicului nu poate fi ignorata. Ne bucuram azi că ne ajută roboții; vom plinge miine ca ne-au luat locurile de munca... Țaranii au disparut in tarile dezvoltate (in America mai lucreaza in agricultura doar 3-4% din populație); muncitorii, iata, sint si ei pe cale de disparitie... Vom fi cu toții "telectuali" in viitor, caci munca miinilor nu mai are cautare... Sigur, nu e pentru miine, și nici peste tot, un asemenea viitor; poporul chinez e de presupus ca nu se va dezlipi de munca pamintului in urmatoarea suta de ani; ca sa nu vorbim despre populațiile din Africa... Dar apoi? Putem avea in vedere soluțiile vechi, aduse la zi: niste razboaie catastrofale, care sa imputineze numarul gurilor de hranit... "Cu o bîtă și-o rachetă, / Facem loc nou pe planetă..." Iar Dumnezeu, prezent in numeroase ipostaze in diferitele religii, se va retrage pentru o vreme undeva in cer, ca sa-i lase pe oameni sa-si regleze intre ei socotelile practice ale vieții: cine, cît si cum mănîncă... cine are dreptul sa mai traiasca, si cine nu... Apoi Dumnezeu va reveni la locul lui la sfirsit, cind se va fi instalat noua ordine in lume, si abia atunci vom vedea cît ne-a lipsit, si-l vom chema din nou... (Știti frumoasa legenda a grecilor, cu privire la Agia Sophia, catedrala cucerita, si stapinita pina azi, de invadatorii turci. Povestea spune ca, in momentul culminant al invaziei, cind sultanul Mehmet al II-lea Cuceritorul a intrat călare in sfînta catedrală a lui Justinian, preoții ortodocși, care tocmai se aflau la slujba sfintei liturghii, au disparut cu toții ca prin minune, retrăgîndu-se in pereții bisericii... Si ei așteaptă pina azi acolo (ca intr-un film intrerupt) plecarea navalitorilor turci, pentru ca sa revina in biserică si sa reia slujba, de acolo de unde ea a fost oprită, acum mai bine de 500 de ani...). Orice mit vine din trecut, si țintește catre un viitor. Prozele si filmele fantastice pot încerca sa imagineze fel de fel de utopii (sau distopii) ale societății viitoare, in care își va gasi locul, probabil, si clasa muncitoare; sau ce va mai fi rămas din ea, atunci cind societatea capitalistă își va fi încheiat ciclul de existență. Căci dupa ea va urma, fără îndoială, paradisul, sperat de mii de ani in visurile întregii omeniri...
Alex Guran

daca azi asa merg lucrurile, ce se va intampla peste 20 - 30 de ani?
ce vor face atunci oamenii, cum isi vor castiga painea​,​ daca nevoia de mana de lucru va scadea mereu datorita automatizarii accelerate?
sa nu uitam cresterea cvasiexponentiala a​ ​populatiei!