Un trist bilanț, economic și politic, al timpului de pînă acum; și o previziune, și mai tristă, asupra viitorului românesc...

http://www.formula-as.ro/2014/1139/spectator-38/prof-dr-constantin-ciuta...
COMENTARIU:
(Ante scriptum: Lumea s-a întors pe dos... Așa că citiți mai întîi partea a doua, apoi comentariul...)

Interviu cu prof. C-tin Ciutacu, directorul Institutului de Ecnomie al Academei Române

Analiza asta a trecutului apropiat (postcomunist) e devastatoare, iar viziunea asupra viitorului României e curat apocaliptică... Și nu e vorba de vreo critică partizană a gestionării economiei românești, în trecerea de la socialism la așazisul capitalism autohton, ci de lista nesfîrșită a industriilor, pe care le-am avut și le-am pierdut... Și toate erau, pînă la urmă, produsul muncii poporului român, nu a lui Ceaușescu; el a putut adesea alege prost prioritățile, ori a încheiat acorduri preferențiale, motivate politic, cu anumiți parteneri nepotriviți. Dar in linii mari, se adunase in România o cantitate impresionantă de muncă și de gîndire, materializată în industrii și amenajări agricole (ferme, irigații), in unități producătoare de energie (centrale electrice), în centre de gîndire și cercetare... care s-au făcut, toate, praf... O mulțime de cercetători, profesori, medici, ingineri au plecat afară, nu numai din cauza salariilor mizere din țară, dar pentru că a dispărut aerul de emulație de care un asemenea intelectual are nevoie la locul de muncă... Un spital bun, dotat cu aparatele necesare, e un stimulent pentru ca medicul să-și facă bine și cu succes meseria; iar la noi spitalul a ajuns un loc mizerabil, în care ți-e frică să te internezi, și din care poți ieși mai bolnav decît ai intrat...
Pe scurt, citind lunga listă a obiectivelor industriale, a domeniilor tehnice, a produselor agricole avute altădată, ajungi la o concluzie simplă și tristă: ROMÂNIA ERA O ȚARĂ DE PRODUCȚIE, ȘI A AJUNS AZI DOAR O ȚARĂ DE CONSUM, care importă, ca să trăiască, aproape totul de la alții. Ni se spune ca 80% din ceea ce mîncăm vine azi din afară... Intr-o țară care are unul dintre cele mai bune pămînturi din Europa... și a cărei producție agricolă, dacă ar fi bine gestionată, ar putea hrăni întreaga Europă... Daca am da țara în mîna japonezilor, de pildă (care nu au pămînt destul nici cît să încapă pe el, dar care sînt supercorecți și gospodari), vă imaginați cum ar arăta țara noastră dragă în, să zicem, următorii 20 de ani? Iar noi avem în plan, de exemplu, să isprăvim în acest an autostrada Ploiești-București, construind in fine ultimii 5-6 (cinci-șase...) kilometri restanți, care s-o ducă pînă în traficul bucureștean... Insa ministrul cu pricina crede ca ultimul kilometru va fi gata probabil mai curînd în anul viitor, căci sînt aici niște complicații birocratice... (aceasta tristă autostradă - care dublează de fapt vechea șosea București-Ploiești, lărgită deja la 4 benzi - a fost începută acum vreo 10 ani, de vreun ministru "entuziast", care a avut probabil în vedere niște interese specifice...).
Guvernul PSD ne îndeamnă de zor să consumăm, mărindu-ne pentru asta pensiile și salariile (cu o sută de lei... dar trendul contează aici). Insă el nu face nimic pentru investiții, așa că acest spor al consumului populației e acoperit integral din import... Adică banii noștri "majorați" pleacă afară, in buzunarele producătorilor străini, îmbogățindu-i și crescînd producția altora... Ceaușescu o fi fost
poate într-o ureche, dezvoltînd anapoda, după vechiul model leninist, industria grea (aveam oțel pe cap de locuitor, de nu-l puteam duce...), dar munca românilor a condus la creșterea unei industrii mari și pînă la urmă productive. Făceam tractoare, camioane, autobuze, locomotive, vagoane de cale ferată, vapoare... Nu mai facem nimic azi, și toate trebuie cumpărate de afara, inclusiv autobuzele și troleibuzele care circulă în orașe... căci fără mijloace de transport, viața stă pe loc... Pînă și Egiptul a înțeles asta, și s-a apucat sa facă tractoare, aducînd din România fabrici care merg și azi... în timp ce noi cumpărăm azi tractoare (poate că mai bune, dar nu asta e in discuție, cînd piața e liberă...) din străinătate... Intr-o țară cu o agricultură importantă, noi nu mai producem nici un fel de utilaj agricol... Unde e politica de adîncime, viziunea de perspectivă a guvernului? Ce plan de viitor poate să facă azi un ministru PSD, cînd el se teme ca va fi schimbat luna viitoare, printr-un moft al lui Dragnea sau al lui Tudose (schimbat el însuși între timp.?..) Asta nu e guvernare, asta e bulibășeală totală... Șefii actuali trăiesc clipa, ei stau în posturi de ieri pina mîine, ceea ce îndeamnă doar să fure cît mai repede (precum fanarioții odinioară), să își aranjeze afacerile, să-și angajeze familiile si prietenii in posturi de stat (unde salariile au crescut pînă la cer, prin grija lui Dragnea, care nu știe ce să mai facă pentru a răsplăti fidelitatea supușilor de partid, a baronilor locali, care îl țin și pe el in capul trebilor țării...). Din păcate, PSD are mari șanse să stea la guvernare ani de zile, in primul rind pentru că nu se află cine să-l dea jos. Opoziția lipsește, poporul nu mai merge la vot, lehămisit de o politică fără speranță de innoire. Vor mai protesta cîțiva în piață, din ce în ce mai puțini... Ne vom transforma treptat in statul unui singur partid, și al unui singur lider, înconjurat de o camarilă hoață și lingușitoare (începutul l-a făcut Basescu, dar el n-a avut în sprijin un "partid de mase", precum PSD...). Așa am trăit în comunism, tot acolo tindem să ne întoarcem și acum... Democrația adevărată nu e pentru noi, poporul e imatur politicește, si nepăsător, pînă la urmă, de propria soarta. Dar românul mai e și descurcăreț, dacă e lăsat în pace, va gasi surse de cîștig, cinstit sau necinstit, în toate părțile... Iar oamenii buni, de calitate, vor pleca pur si simplu afară: tinerii vor merge mai înîii la studii, iar apoi se vor înșuruba în structurile de cercetare și de productie ale străinilor, pentru că nu sîntem proști, la nivelul elitei intelectuale, ba dimpotrivă. Sîntem însă bezmetici și aculturali ca popor, adică nestructurați, și conduși de o clasă politică hoață și oportunistă, care are grijă numai de ea, și prea puțin de cei de sub ea... Și asta nu e de ieri, de alaltăieri, ci dintotdeauna... Elita politică e salvarea unui popor, garanția calității și a dezvoltării sale... Iar elitele noastre au fost in mod constant proaste... De aceea îi chema Eminescu din moarte pe Ștefan și pe Țepeș: ca să-i pună sub ascultare pe boierii hrăpăreți, care asupreau poporul... Boierii n-au fost cu poporul in istoria noastră (decît arareori, de exemplu, pașoptiștii), l-au folosit doar ca să-și umple sacii cu averi... Probabil că o conducere autoritară (să nu-i spunem chiar o dictatură, după experiențele trăite in istoria noastră recentă...) s-ar potrivi mai bine acestui popor dezordonat, pe care nu poți să-l lași fără supraveghere, căci o ia razna, fură și chiulește... Așa ca PSD, "partid de mase", se va potrivi prea bine cu naturelul bravului popor român... Vom mai mîrîi, vom mai protesta la marile furăciuni ale șefilor, dar treptat ne vom reobișnui cu o conducere autoritară, din care abia am ieșit, și pe care șirul "realizărilor de succes" de lista de față o califică drept una mai nimerită cu firea noastră... Iar cei mai înzestrați, ori mai bovarici, cu așteptări mai mari de la viață, vor pleca afară, unde e cald și bine, unde diversitatea opiniilor se poate manifesta cu folos, iar răsplata muncii are altă valoare... Aici, in România, noi vom vota în mod constant, sesiune după sesiune, un singur partid; și poate, dacă avem noroc, mai mulți conducători ai săi... Căci liderii noștri au și această calitate veche: se mănîncă între ei, așa că aici s-ar putea să apară diversitatea... Dar nu ca opțiune politică, doar ca pofte personale... Aici lucrurile vor fi unice și clare: PSD, PSD, șansa noastră e... Să ne trăiască, și să ne conducă spre noi culmi de bunăstare și progres!...
​Nu vom reface socialismul lăsat în urmă, găunos și ineficace, pe care nu-l mai vrea nimeni. (Ar fi interesant de aflat vreodată cît de mult credea Ceaușescu însuși în gogoșile ideologice pe care le servea poporului in cuvîntările de la mitinguri; probabil că nici el nu mai credea demult în ele...). Dar nu va fi ușor să refacem, in ciuda numeroaselor sale defecte, acel stat burghez interbelic, pe care comunismul s-a străduit să-l dărîme, și care fusese încununarea unei evoluții seculare. Pînă la reclădirea lui, cîndva, va trebui să trecem din nou prin faza fanariotă a istoriei, faza refacerii marilor averi. Intr-un timp scurt (căci acum ne grăbim, cîrpind istoria), asta nu se poate obține decît prin mijloace ilicite: corupție, furt, numeroase abuzuri de tot felul. Avem modelul de la 1800, de la sfîrșitul domniilor fanariote, descris în romanul lui Nicolae Filimon, "Ciocoii vechi și noi". Pînă la statul modern, liberal și european, al perioadei interbelice, a mai fost nevoie de un secol (cu excesele, derapajele și bîlbîielile democrației si ale statului "curat constituțional" din secolul 19, pe care le găsiți satirizate de Caragiale). Statul interbelic, din romanele lui Rebreanu, Camil și Cezar Petrescu, a fost, pînă la războiul al doilea mondial, produsul cel mai bun al istoriei noastre de pînă atunci... Dar se pare, după 30 de ani de la revoluție, după speranțe și așteptări înșelate, că nu e deloc ușor să refacem măcar acel stat liberal și relativ democratic, pe care l-am avut, și l-am pierdut... Comunismul nu pleacă din capul românilor, care s-au întors deocamdată în faza acumulării primare de bogăție, și fac asta cel mai bine prin conducătorii lor politici, exemple de corupție și hoție, cîtă încape in traistele partidelor de azi... După ce vom pune in ordine bunăstarea noii boierimi (sau noii burghezii, vom vedea ce culoare socială va primi), ne vom ocupa poate si de popor, care între timp se descurcă și el cum poate: mai protestînd prin piețe, mai șterpelind cîte ceva din banul public, mai plecînd pe afară, cei de jos, ca să cerșească și să fure, iar intelectualii, ca să rămînă de tot acolo...
Cît va mai dura etapa aceasta de acumulare primară, care a început îndată după revoluție cu lichidarea (adică privatizarea, furtul și vînzarea) vechiului inventar al industriei socialiste, e greu de spus, Noi cu toții am sperat să trecem mai repede de această fază intermediară (spre modelul de "socialism suedez" al domnului Iliescu, vă mai amintiți?...); ea însă se prelungește dintr-un motiv simplu: cine face un milion de euro, nu se oprește la el, căci pofta vine mîncînd, iar noi acum sîntem la putere... Ar fi trebuit, daca tot a făcut rost de el, să-l investească, să-l faca productiv, sa salte economia națională și să dea de lucru la oameni... Dar cum să te lauzi cu o avere născută din păcat? Mai curînd alergi cu banii ca să-i ascunzi prin conturile secrete din Monte Carlo, Brazilia sau Madagascar... Această fază a acumulării averilor naște de la sine corupție, furăciune, tulbură politica onestă și destabilizează statul, dovadă nenumăratele dosare pe care procurorii (de la DNA, de exemplu) le-au facut și le vor face multă vreme de aici incolo; lista lor e nesfîrșită... S-ar putea să ne placă s-o ținem așa (vreau să zic, clasei noastre conducătoare; căci pentru a apuca cu japca o insulă a Dunării, e nevoie sa fii prefect sau cap de județ, ceea ce nu e dat oricui, și nu se poate obține decît pe cale de slujire politică a puternicilor zilei...). Iar dacă ne place felul cum trăim, s-ar putea să refuzăm modelul european, eficace și corect, pe care ni-l tot bagă pe gît (nu-i așa, domnule Tăriceanu?) administrația de la Bruxelles. Ce treabă avem noi cu ei? Să ne dea niște bani acolo, cum au promis, și să ne lase în pace, cu legile noastre, și cu aplicarea lor "specifică" la problemele românești...
Cine să facă ordine în ograda românească? Un satrap local, un partid dictatorial, o țară tutelară (America, Rusia), Uniunea Europeană? Sau mai bine însuși "poporul suveran", stăpîn pe propria lui soartă, care știe cel mai bine cum se scrie istoria noastră, de la tracii lui Burebista, pînă la supușii lui Dragnea... Nu se va întîmpla, probabil, nimic dramatic, care să ceară o intervenție a unui agent de ordine important, Vom trage targa pe uscat, certîndu-ne la nesfîrșit, ca țiganii lui Deleanu... Care la urmă se încaieră și se risipesc, fiindcă epopeea trebuia să se sîirșească odată... Ceea ce nu e cazul cu istoria noastră, care are cu noi o răbdare fără capăt... Popoarele slabe sfîrșesc prin acomodare si compromisuri, nu prin hotărîri dramatice.​ Ele nu fac istoria, ele o suportă... Așa că vom răbda, și vom dura, ducînd o viață mediocră, pe deplin meritată... Iar PSD (sau vreun alt substitut de-al lui)
va fi cu noi în vecii vecilor, pînă la sfîrșitul timpului... Adorate, jubilate... ​
Alex Guran