Putin, la un nou mandat de 6 ani - în total or să fie 24 de ani de "democrație originală". După care o să devină din nou premier, apoi din nou președinte, etc, etc.

http://www.ziare.com/vladimir- putin/presedinte-rusia/putin-a -anuntat-in-sfarsit-ca-va-cand ida-pentru-un-nou-mandat-ar- ramane-presedinte-pana-in-2024 -1492100
COMENTARIU:

Din păcate, principalul efect al realegerii lui Putin va fi instituirea unui model pentru alți lideri totalitari, printre care și Dragnea al nostru: prin urmare, iată că se poate, e posibil ca un singur om să conducă o țară, întreaga lui viață, în condiții de vot așazicînd democratic... Adică, una din două:
ori poporul îl iubeste eperdument pe marele lider, de care nu se poate despărți, care e lumina și salvarea țării (cum era pe vremea faraonilor); ori, mai trist, și probabil mai adevărat, poporul e cam tembel, ori cam indiferent, și nu-i prea pasă cine îl conduce, atîta timp cît are ceva de mîncare, și (la ruși) vodcă ieftină și din belșug... Transformarea in bine a poporului e un proces atît de lent, încît ajungi să crezi in fatalitatea etnică și rasială: suedezii sînt cinstiți, românii sînt hoți; nemții sînt harnici și ordonați, balcanicii sînt leneși și devălmășiți... Pe durata unei singure vieți lucrurile așa par, incît preferi să schimbi locul, și să pleci în altă țară (o viață are omul...), decît să te zbați pentru a schimba ceva la tine acasă, ca să rămîi în memoria locală drept patriot, și dedicat cauzei naționale, așa cum credem noi, de pildă, despre pașoptiști... Dacă Putin va fi votat deadevăratelea de ruși (pe bune, cum se zice în argou), înseamnă ori că rușii o duc (relativ) bine și sînt mulțumiti de el, ori că Putin ține bine hățurile în mînă, stăpînește opinia rusească, și își permite eventual să fure și să falsifice nepedepsit votul (căci cine vine să monitorizeze mersul votului în Rusia, pentru a afla eventual adevărul?). Și poate că adevărul e undeva la mijloc: facem cîte ceva pentru "bunăstarea poporului" (sau lăsăm măcar impresia asta), dar avem grijă să controlăm opinia publică, în grade ce variază de la țară la țară, de la tradiție la tradiție locală. De exemplu, în România ar fi mai greu imaginabilă asasinarea unui disident incomod, ori a unei ziariste guralive, așa cum s-a întîmplat în Rusia ultimilor ani; iar Putin n-a căzut de la putere pentru atîta lucru... In timp ce Nixon și-a dat demisia pentru ascultarea ilegală a convorbirilor unor ziariști... Pe fundalul mentalului rusesc stă încă întipărit modelul țarului; și oricît s-ar moderniza tehnologic Rusia, tătucul țar va fi mereu prezent în conștiința rusească, tot așa cum vechii egipteni credeau (cu sinceritate, bănuim noi) ca faraonul e cel care leagă cerul zeilor de pămîntul egiptenilor, cel prin care trece această axă fundamentală a lumii; și dacă, printr-o nenorocire, faraonul ar dispărea, lumea lor ar înceta să mai existe, iar Nilul, zeul tutelar al Egiptului, ar începe să curgă de la vărsare către izvoare... E probabil că Putin se încarcă, în ochii rusului de rînd, de ceva din sacralitatea vechilor țari... Și Stalin a beneficiat de o asemenea aură. La noi, Ceaușescu a încercat un asemenea cult al personalității, dar e sigur ca el funcționa mai mult de sus în jos, adică românul de rînd nu prea era pătruns de importanța liderului suprem, așa cum încerca să acrediteze ideea propaganda de partid... Il răbda pe marele șef, dar
nu-l prea respecta... Aici, în jocul dintre teamă și respect, stă dozajul "formulei chimice" a conducătorului, pe care democrația modernă l-a făcut trecător și vulnerabil în țările civilizate. Putin e excepția care măsoara combinația dintre Europa și Asia în conștiința rușilor, asezînd Rusia la locul ei potrivit pe harta EuroAsiei...
Alex Guran