Minciuna și adevărul, sau despre cum să facem legile mai bune...

http://www.ziare.com/stiri/justitie/sa-nu-te-revolti-acum-romane-dar-nic...
COMENTARIU:
Cum arata viitorul justitiei in Romania, tradus in termeni populari de Ioana Ene Dogioiu?... Legile juridice si Codurile de procedura penala sint instrumente tehnice, compuse pentru uzul magistratilor. Ele pleaca de la realitatea infractionala (furt, jaf, viol, crima, spaga, trafic de influenta, marturie mincinoasa), pe care o codifica in termeni abstracti, in paragrafe si alineate care fac legea greu de inteles pentru un om de rind. Aici jurnalista vrea sa impresioneze sensibilitatea omului de rind, tragind plapuma legii de pe trupul hidos al crimei, pentru a pune in lumina mișelia pregatita de partidul la putere (si aproape votata, caci, asa cum s-a vazut, opozitia nu poate sta in parlament impotriva mașinii de vot PSD, care a strivit orice impotrivire de bun simț la propunerile "specialistilor juristi" ai PSD). Miezul fierbinte al acestor modificari ticaloase - exonerarea de pacate penale a capilor politici, in primul rind a lui Dragnea si Tariceanu, a fost ascuns sub o intreaga demonstrație a nevoii de a modifica anumite amanunte ale legilor, de a indrepta citeva inconsecvențe, ramase din vremuri mai vechi. Orice lege e perfectibila; dar aici se vede de departe intentia ticaloasa de a face si a schimba legi cu dedicație, in beneficiul unor conducatori penali. Putea-vom oare mai tirziu sa ne mai intoarcem la normalitate? Va mai sta cineva sa piguleasca legile, paragraf cu paragraf, pentru a le intoarce din nou la masura normalității si a bunului smit? Greu de facut... Sa refuzi ca proba o imprimare video a unei camere de inregistrare inseamna sa negi evidența unui fapt, doar pentru ca orice imagine poate fi in principiu trucata. La fel, orice marturie a unui martor poate fi, teoretic, de doua feluri: adevarata sau falsa (falsa fie prin intentie, fie prin greșeală inocenta - nimeni nu e perfect in perceperea personala a realitatii). Asta a facut dintotdeauna dificultatea filozofica a cunoașterii adevarului faptelor petrecute in istorie: nu stim exact cum a fost, știm doar cum li s-a parut unor martori ai evenimentului că a fost...Istoria nu e doar șirul faptelor, ci mai ales povestirea, adica interpretarea lor, care e fatalmente personala... Dar tocmai de aceea s-au inventat mașinariile; camera video vrea sa corecteze, prin precizia si caracterul impersonal al dovezii ei, neputința martorul-om de a fi obiectiv. Daca ne apucam sa banuim de trucaj tot ce se inregistreaza foto sau video, dam cu siguranță in schizofrenie, caci nu vom mai ști ce e realitate si ce e fantezie inventată, creata cu voie (asta ar fi marturia mincinoasa) sau fara voie... Nu mai exista pe lume oameni onesti, mințim cu toții azi, cu multa voioșie, numai ca sa-l îngropam juridic pe bietul domn Tariceanu, care e nevinovat? Dar de fapt nu exista intr-un dosar doar o singura proba, o poza, un film, o marturie; ele se coroboreaza cu alte dovezi, formeaza o țesatura de argumente; nici o pledoarie nu sta intr-o singura marturie. Așa lucreaza dintotdeauna ancheta unui procuror, de aceea dureaza ani de zile instrumentarea unui dosar, inainte de a fi inaintat unui judecator. Aici, in lucrătura PSD-ului, se intimpla un lucru grav: e lovit insusi temeiul existențial al ideii de dovada. caci orice marturie, pe lumea asta, poate fi contestata, intoarsa pe dos, facuta din albă neagră etc. Si toata aceasta lucrare monstruoasa se face numai pentru a scoate de sub ochiul justiției cițiva șefi pacatoși; se face pentru ca dl Dragnea, de exemplu, albit de pacate si furaciuni trecute (care i-au alcatuit deja o avere considerabila), să poată candida eventual la președiniție, peste doi ani, și să se și aleagă (asta fiind de acum treaba lui, de "organizare interna" a furtului votului). Dar cine l-ar mai vota ca președinte, dupa atita tevatura publica despre hoție, minciuna si alte pacate? Ei, asta va fi treaba specialiștilor partidului... Știți vorba marelui conducator (si la toate priceput) Stalin: conteaza cine numara voturile... Asa ca degeaba vom sta noi acasa, plini de greață si de lehamite politica; dl Dragnea si echipa sa nu se vor descuraja pentru atita lucru. Vor lucra si vor mașina, si pe iubitul conducator, in vitrina, il vom avea... Sa nu ne indoim: poporul a votat parlamentul, parlamentul face legi (bune...), legile se aplica intocmai, ca in orice stat de drept, prin urmare, drumul catre un viitor sigur si previzibil e deja trasat... Ajunge doar ca dl Dragnea sa binevoiasca a dori sa fie președinte... Sintem intr-adevar un popor de oi, pe care le mînă cu bîta un cioban ticălos, care le tunde si le taie după voie... Iar rasplata e o mînă de grăunțe in plus... Din păcate, de cind e lumea lume, istoria a mers mai ales așa. Țările drepte si prospere se numară, chiar si azi, dupa ani de evoluție istorica, pe degetele de la doua miini. Restul țărilor si popoarelor încape deplin in turma simbolică a oilor lumii... Sintem furați si prostiți pe față, cu mîna băgata in buzunar la vedere... Temeiul minciunii e aici insusi partidul, care a extras din votul tembel al poporului majoritatea cu care defileaza in parlament... deși ea reprezinta doar 15% din intregul electorat. Aici e slabiciunea democrației, care dă acestei majoritati, chiar daca ea e de fapt o minoritate, puterea absoluta peste intreg poporul. S-a creat o elită parlamentara pesedista, care înțelege sa traga maximum de profit din prostia nepasatoare a poporului. Acestei nepăsări vinovate i se adreseaza de zor ziarista Dogioiu in textul ce urmeaza, sperind că bunul simt, zgîndărit de evidența miseliei, comise la vedere, să se scoale din somnul național (conform eternului îndemn) si sa intreprinda ceva... Să răsturnăm parlamentul, să dăm jos partidul de la butoane... Nu e simplu, caci ne impiedica statul de drept... Vedeti cum mai binele (adica respectul legii) e uneori dușmanul binelui ? Vedem răul cu ochii, si nu-l putem îndrepta, caci ar fi impotriva legii... Putem striga oricit in piață, iar ei pot să-și vada de treaba in parlamentul croit dupa voința poporului, argumentul-măciucă folosit intruna de guvernanți... Sîntem intr-un nod gordian... Pentru un asemenea blocaj politic era potrivit un rege sau un imparat (sau un Secretar general de partid...), care sa taie scurt nodul ("Dă un ordin, fă ceva!"), si să impinga mersul politicii inainte... Vom plînge in continuare, si vom privi cum logica si bunul simț vor fi siluite la vedere, pe drumul către construirea unui stat mafiot bine consolidat. Căci dupa luarea in stăpinire a justiției, vor urma alte masuri hotarite, de pilda cenzura, care se cade sa închida odata gura presei si a televiziunilor; ori interzicerea protestelor in piețele publice (unde ele tulbură traficul auto...), căci așa nu mai merge; e in oraș o debandadă, care nu se poate povesti... Ce să facem, cu cine să ne ajutam? Să vină americanii, ba să vină, ca de obicei, rușii; caci singuri dovedim inca o dată că nu ne scoatem... Așa ne-am clătinat prin istorie tot timpul, cu mici excepții, din cind in cind, si atunci tot împinși de străini, ori de întîmplări norocoase (de la venirea cumanilor, in secolul 13, care a dus, după 1000 de ani de "somn național", la înființarea primelor noastre state feudale, și pina la contribuțiile lui Carol I sau Gorbaciov)... N-o mai luăm la drum cu dovezile istorice, caci ne-am plictisit de cind ne tot uitam la trecutul nostru glorios, incercind sa vedem cum a lucrat poporul la clădirea destinului său de exceptie... Vor birui, inca o dată, cei răi... Pregatiți-vă pentru domnia președintelui Dragnea, si pentru strîngerea relațiilor de veche si tradițională prietenie intre România și Brazilia... Vom merge la Rio, să dansăm cu negruțele locale... E cald acolo in februarie, iar hectarul de pădure se vinde în Amazonia mai ieftin decit in codrii Bucovinei...
Ole', ole', viitorul unde e?...

PS. Să ne ridicăm cu o treaptă mai sus, deasupra trivialității politice si infracționale... Vă ofer, într-o mică anexă, o strofă de Blaga (din poezia Pax Magna), care pune aceeași eternă problemă a înfruntării filosofice și religioase dintre Bine și Rău, dintre Adevăr și Minciună, principii care fac, de cînd lumea, temeiul oricărei justiții. Priviți insă cît de frumos știe poetul să comute abstacțiile în simboluri poetice... Și mai remarcați orgoliul, propriu oricărui mare poet, de a se socoti depozitarul întregii moșteniri lăsate nouă de Tatăl ceresc, cu Binele și Răul amestecate într-o mare pace... (De aici dificultatea bietului judecător, care trebuie să facă lumină, cînd dă o sentință, într-o confuzie principial divină...)

​ ​"Lumina și păcatul
îmbrățișîndu-se s-au înfrățit în mine întîia oară
de la-nceputul lumii, de cînd îngerii
strivesc cu ură șarpele cu solzii de ispită,
de cînd cu ochii de otravă șarpele pîndește
călcîiul adevărului să-l muște înveninîndu-l."

​Vă invit să descifrați singuri simbolistica, relativ tradițională, a poeziei: cine e șarpele, unde stau adevărul și minciuna, cum arată ispita, și cum se va sfîrși (vreodată) această luptă eternă a îngerilor dreptății divine cu șarpele minciunii, venit din Infern... ​

Alex Guran