Fiți sănătoși, tovarăși! Boala e un lux al cărui tratament ni-l permitem cu greu... "Nu e bani" la buget pentru mofturi și capricii... avem alte priorități...

Da, cred ca poate fi aratat moldovenilor... La ei totul e mai rau... Am intilnit la un spital din Bucuresti un medic chirurg, venit de la Chisinau, angajat la noi, care mi-a spus ca in Romania ii pare ca a gasit raiul pe pamint... Iti dai seama cam cum e acolo, daca noi am ajuns, din punctul lor de vedere, in paradis... Si era un medic, nu era un sofer de troleibuz... care, am aflat atunci cind am fost acum citiva ani la Chisinau, ca are un salariu de 700 de lei moldovenesti pe luna, cind un kilogram de salam costa in R.Moldova 70 lei... Zece kilograme de salam cumparate dintr-un salariu, e drept, de sofer de troleibuz... Iar cind i-am intrebat pe moldoveni cum de le ajung banii, cum fac sa plateasca apa, lumina, gazul, telefonul, mi-au raspuns, simplu, ca nu prea le platesc... "Si ce se intimpla atunci?" m-am mirat eu. "Pai nu se intimpla nimic", mi-au raspuns ei, usor jenati de situatie. Adica nimeni nu taie nimic unui rau platnic, deoarece sintem cu totii oameni ai muncii, solidari intr-o societate unita... Recunostem aici filozofia si sloganurile comuniste, care in Moldova sovietica sint la fel de vii ca inainte. Abia asa poti masura distanta parcursa de Romania fata de acest grad zero al ideii de societate: la noi ti se taie totusi apa, lumina sau gazul, neplatite... Nu facem pomana sociala, banii nu sint toti ai statului, iar cetatenii nu sint toti niste intretinuti sociali, asa cum a reusit sa-i faca pe oameni sa se simta comunismul sovietic... Ma intreb daca si la rusi o fi la fel; poate nu la Moscova, dar nu m-ar mira ca prin indepartata provincie ruseasca, asemenea cheltuieli utilitare sa fie tratate tot in devalmasie, si nu individual. N-avem nevoie de indivizi, cind avem "colective de oameni ai muncii", care definesc mai bine esenta fiintei umane sovietice... "Homo sovieticus", un produs care n-a disparut, pentru ca acest concept ajuta la supravietuirea individului, solidar cu grupul, atunci cind cistigul lui e simbolic, si nu poate acoperi toate nevoile sale. Cele generale, iata, si le asuma societatea, ca in vremea traiului in organizatiile gentilice...
Alex Guran