Conferinta stiintifica la ACAR: Proverbul in opera literara a lui Panait Istrati


Sub acest generic la 6 iunie  a avut loc conferinta stiintifica sustinuta de d-na Svetlana Pallady,

doctor in lingvistica si stiintele comunicarii, a carei teza de doctorat Parémiologie dans l'oeuvre de Panaï Istrati. Analyse linguistique, a fost  sustinuta la Strasbourg, la Universitatea Marc Bloch, 2007.  


"In expunerea mea, - explica d-na doctor, am tratat doua aspecte, ce
intereseaza publicul larg : rolul pragmatic al proverbului in textul
istratian si problema receptiei si a interpretarii, a sesizarii sensului
proverbului romanesc de catre cititorul strain in raport cu cititorul roman.

Citind
povestirile lui Panait Istrati, ne intrebam despre mijloacele artistice si
lingvistice utilizate de autor pentru a traduce o cultura in alta limba, caci,
dupa cum stim, Istrati a scris mai intii in franceza, ca mai apoi sa-si traduca
o parte din povestiri in romana. Prin ce procedee scriitorul a ajuns sa exprime
diferenta culturala si etnica a poporuli roman ?

La nivel lexical, Istrati, pentru a crea acest efect de alteritate, a
utilizat cuvinte romanesti netraduse, pe care l-a explicat contextual sau in
josul paginii, cuvinte de tipul : mamaliga, cozonac, gheba, etc.

La nivel sintactic, el utilizeaza diferite calcuri, traducind cuvint cu
cuvint in franceza sintagme romanesti, carora le atribuie sensul limbii de
origine : enfant des fleurs (copil din flori- copil
ilegitim) ; lutte droite (lupta dreapta- lupta corp la corp).
Autorul
foloseste deasemenea calcuri ale unitatilor frazeologice : faire passer
leur taille dans une bague
(a fi trasa ca prin inel).

La nivel logico-semantic, Istrati utilizeaza o
entitate care este considerata chintesenta unei civilizatii, e vorba de proverb.
Utilizarea proverbelor romanesti, pe care autorul le traduce cuvint cu
cuvint , fara a cauta echivalentul lor francez, permite cititorului strain sa
aiba acces la valorile morale si spirituale ale poporului roman.












Analiza textului istratian demonstreza ca proverbul poate fi
integrat in text la toate nivelurile: el poate fi compozanta al unui macro-text
- povestirea in intregime, sau a unui micro-text-un alineat sau o fraza.Situat
la inceput de text, proverbul serveste de moto, facind astfel jonctiune
cu textul care urmeaza ; inserat in discurs, el semnaleaza schimbari si
mutatii profunde in text, poate anticipa sau incheia o idee. Integrat in text,
proverbul reia argumente pentru a le rezuma, pentru a le servi de garant ;
el participa astfel la montarea formelor, regizeaza schimbari in constructia
dicursului.

Proverbul ce inchee un capitol sau un paragraf, serveste de concluzie, se
raporteza nu doar la contextul imediat, ci rezuma intrega povestire. Astfel,
proverbul nu asigura doar o incheere eleganta a textului, ci are avantajul de a
fi plurisemantic : il rezumeaza cele spuse fara a se repeta, adauga nuante
noi ; ades comice, deschizind astfel, noi perspective textului.

In ce priveste problema traducerii proverbelor, bilingvismul operei lui
Istrati este la originea acestei cantitati impresionante de variante si
variatii de proverbe romanesti, utilizate in text. Aurorul n-a cautat
echivalente franceze ale proverbelor romanesti, ci a tradus, a explicat, a
interpretat proverbele: or acest proces de integrare a unui proverb strain in
text ramine un exercitiu deosebit de delicat. Trebuia de tradus sau explicat
astfel, incit metafora proverbiala sa ramina intacta, sensul proverbului sa nu
fie deteriorat si in acelasi timp sa fie pe intelesul cititorului, fara a intra
in explicatii prea lungi. Dovada a acestui efort manifest de cautare a unei
variante de compromis ramine impresionanta cantitatea de variante de proverbe
si forme ades neatestate, traduse de Istrati in romana, ce vin din textul
francez, caci textul roman a ramas marcat de aces proces de transpunere a unei
culturi in alta limba".