Ce este o "fake news"? (studiu de caz)

http://www.justitiarul.ro/va-aplica-presedintele-klaus-iohannis-intelege...
COMENTARIU:
Aveți aici un bun exemplu de posibilă fake news... Trecem peste faptul că știrea e anonimă. Deși asta ar putea fi un handicap în acreditarea ei, netul face adesea asemenea "amputări": taie capul ce arată sursa știrii, ori uită de semnătura ei, încît ea pleacă în lume de izbeliște, fără "parinți"... Dar prima condiție a unei știri false, pentru a deveni credibilă, e ca ea să fie posibilă: să conțină o informație despre ceva care ar putea exista. ​A doua condiție, implicită, și derivată din prima, e ca știrea să nu fie imposibilă, adică să nu conțină o minciună sau o prostie gogonată, pe care cititorul să le bage lesne de seamă, ceea ce ar aduce automat sfîrșitul carierei știrii cu pricina...​ In fine, a treia condiție, și cea mai importantă, pentru că ea constituie rațiunea de a fi a știrii respective, e ca ea să folosească la ceva, cuiva, undeva... De obicei, o știre falsă importantă servește unei anumite manipulări: a unei campanii electorale, a unei așteptări a opiniei publice, a mișcării unui sentiment național, a unui interes economic al unui guvern etc. Aici, servit pare a fi interesul Germaniei, care e o țară mare și in continuă dezvoltare, ce are nevoie de noi piețe de influență și de desfacere; și pare firesc ca ea "să ceară voie", pentru o asemenea extindere, vechiului stăpîn al fostului lagăr comunist, acum în destrămare, adică Rusiei... Credibilitatea știrii e întărită de așezarea ei în tiparul vechii înțelegeri dintre aceleași două mari state: tratatul Ribbentrop - Molotov, care a constituit premisa celui de-al doilea război mondial, și care a întemeiat expansiunea celor două puteri, după cum bine ne amintim, asupra vecinilor din jur... Vechea înțelegere pare să acrediteze astfel o nouă înțelegere. Timpul a trecut, dar parametrii geografiei și ai politicii externe europene nu s-au schimbat de tot...
​Dar știrea are o slăbiciune: ne spune pe larg ce ar obține Germania din această înțelegere, cucerind economic vecini ca Cehia, Ungaria, Polonia; e activată și vechea temă (sensibilă pentru români și unguri) a Ardealului de nord... Dar nu ne spune nimic despre cîștigurile Rusiei din afacerea asta...​ Rusia ce primește de aici? Să fie un accept german cu privire la anexarea, deja comisă, a Crimeii? Sau să fie, cu țintă mai îndepărtată, aprobarea intenției Rusiei de a pune mîna măcar pe o parte din Ucraina (dacă nu chiar pe toată)? Ca să nu mai vorbim despre "mărunțișurile" ce se pot rezolva din mers, pe drumul Rusiei catre compunerea unității slavilor de răsărit; am numit aici Transnistria, ori chiar Basarabia, regiune care plutește, de 150 de ani, între România și Rusia (de cînd țarul i-a luat-o Moldovei, in 1812; de la turci, au zis atunci rușii...). Rusia țaristă a avut cîndva, in interiorul ei, și Ucraina, și Belarusia; de ce n-ar visa Putin, precum Petru cel Mare (care voia, mai mult, să unească toată ortodoxia, cu Balcani cu tot...), la o mare Uniune slavă, bine consolidată în coasta de est a Europei?...
​E credibilă știrea cu pricina? Desigur, și am explicat de ce... E ea și adevărată? Nu, atîta vreme cît nu e confirmată de surse autorizate... Dar conform principiului calomniei ("Calomniați, calomniați, că tot rămîne ceva..."), care știe că minte, dar speră într-un profit mental, de clătinare a gîndurilor auditoriului ("Dacă o fi ceva adevărat aici?"...), bîrfa și calomnia, adică știrea falsă, au fost practicate cu succes, probabil de la începuturile lumii...​ Ca să nu vorbim despre suportul psihologic al bîrfei: plăcerea de a vorbi de rău pe cineva, de a-i cauza un neajuns, un prejudiciu; nu mare, dar destul ca să-l tulburăm, să-l iritam, să-i alungăm pacea din suflet... Iar dacă prejudiciul e chiar mare, și duce la consecințe grave (omul dă divorț de nevasta bănuită (doar) de adulter, conform celebrei vorbe a lui Cesar despre Pompeia (a treia soție...), pe care a repudiat-o (așa se proceda pe atunci, cînd bărbatul era zeu în căsnicie...): "Cesar nu poate fi atins nici măcar cu o bănuială"...), atunci... cu atît mai bine... Depinde de gradul de dușmănie pe care i-l purtăm celui bîrfit...
​Concluzia: fabricați știri false, că tot se va prinde ceva de mintea omului de rînd... Avem o așteptare (ne place bîrfa...), de aceea venim cu o ofertă... după proverbul italian știut: Se non e vero, e ben trovato...​ Tot ne-am ales cu ceva: cu o frumoasă ficțiune, care mîingiie sufletele noastre de artiști... Nu mai contează adevărul, contează frumusețea diavolească a minciunii... Temă veche și mereu actuală...
Alex Guran