Castelul Sant'Angelo, Roma

Castelul Sant'Angelo (Castelul Îngerilor) (în italiană Castel Sant’Angelo sau Mausoleo di Adriano; în germană Engelsburg) din Roma a fost inițial conceput ca mausoleu pentru împăratul Hadrian (76–138) și urmașii lui, ulterior a fost modificat în castel de papi.
Construirea lui a început în ultima perioadă de domnie a împăratului roman Hadrian sub conducerea arhitectului Demetrianus, și a fost terminat în anul 139 în timpul lui Antoninus Pius. Edificiul era cunoscut în antichitate ca mormântul lui Hadrian, iar azi este numit Muzeul Hadrian, un templu a lui Hadrian de pe „Piazza di Pietra”. În mausoleu se află mormintele:

împăratului roman Hadrian și soției lui Sabina
împăratului roman Antoninus Pius și soției lui Faustina
împăratului roman Lucius Verus
împăratului roman Marc Aureliu
împăratului roman Commodus
împăratului roman Septimius Severus
împăratului roman Marcus Aurelius Antoninus Bassianus numit Caracalla.
Mausoleul are formă circulară cu o înălțime de 20 m și cu un diametru de 64 m. El este construit din peperin o rocă vulcanică (tuf bazaltic) și opus caementitium (beton roman) acoperit cu travertin (un calcar din Tivoli) și un soclu dreptunghiular cu laturile de 84 – 89 m și înalt de 10–15 m acoperit cu marmură. Partea superioară a construcției avea probabil o grădină cu pini (Cupressus). In centru era probabil un templu mic rotund. Pe vârf era quadriga (carul de luptă tras de patru cai) pe care era Hadrian reprezentat ca zeul soarelui. In centru se afla cavoul lui Hadrian cu inscripția:

ANIMULA VAGULA BLANDULA
HOSPES COMESQUE CORPORIS
QUAE NUNC ABIBIS
IN LOCA PALLIDULA RIGIDA NUDULA
NEC UT SOLES DABIS IOCAS.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Sant'Angelo