Arc peste timp: au trecut aproape 30 de ani...

COMENTARIU:
Domnul Iliescu a cam îmbătrinit astăzi... Il doare și un picior, se mișcă mai greu decît in tinerețea lui revoluționară... Dar in 2009 era încă agil, și gata să se lupte in continuare pentru idealurile socialismului drag inimii sale... Avem aici șansa unei paralele între timpuri, care arată bine vechea rădăcină comunistă a PSD-ului de azi, si faptul că, in linii mari, lucrurile politice nu s-au prea schimbat astăzi, dupa aproape 30 de ani de la așazisa revoluție anticomunista din decembrie 1989... Il aveți aici (in primul link) pe dl Iliescu, la o discuție (atenție, din 2009) cu Marian Munteanu, despre evenimentele din iunie 1990. Să ne amintim: Piața Universității, ocupată de studenți pentru citeva luni, in primavara lui 1990, studenții retrași apoi din piață in ultimele zile dinaintea venirii minerilor (pe 14 iunie), scandalul si vandalismele petrecute in 13 iunie - pe care le aveți in linkul nr.2 (in principal la sediul poliției din Calea Victoriei, unde s-a dat foc, precum si citorva autobuze incendiate in Piața Universității, si mai ales vandalizarea clădirii Televiziunii române, unde pagubele au fost mai insemnate). Noi știm acum, si Marian Munreanu spune clar in discuția de față, că aceste acțiuni au fost niște diversiuni, puse la cale de guvernanți, pentru a motiva astfel sosirea minerilor, revoltați chipurile - atenție, tocmai in Valea Jiului, datorita "inaltei lor conștiințe muncitorești" (cum explică dl Iliescu) de "debandada" petrecută la București. Așa cum spune ironic Munteanu, au venit 20.000 de mineri ca sa pună la punct 100 de huligani bucureșteni (cifră agreată și de dl Iliescu)... Pe seara lui 13 iunie (si linkul nr.2 arată numitele stricăciuni), temindu-se că situația le scapă de tot de sub control, guvernanții au chemat în sfirsit parașutiștii (de ce n-au făcut asta mai devreme? Acum stim de ce: pentru ca "băieții" nu-și terminaseră treaba, cu pietre si sticle incendiare...), care au făcut numaidecit liniște... Dar asta nu i-a oprit pe năvalnicii mineri să sosească in ziua următoare...
Ascultați-l pe Iliescu, înghesuit in propria lui logică falsă, in primul rind de evidența faptelor, si in al doilea rind, de întrebările simple puse de Marian Munteanu... Se vede bine azi intreaga lucrătură, care atunci ne putea părea mai confuză (cine sint vinovații pentru dezordinea respectivă); îmi amintesc replica transmisă prin radio (si inregistrată de un martor) de un ofițer din teren către generalul Chițac, fostul ministru de interne (capul întregii puneri la cale): "Informați-l pe domnul general ca am dat foc la autobuze"...
De fapt, sensul politic al întregii tevaturi este azi mult mai clar. Frontul Salvării Naționale luase in chip unilateral puterea după revoluție; Iliescu n-a vrut să stea de vorbă cu Coposu (deși pînă la urmă a fost nevoit sa accepte înființarea unor partide noi), iar la alegerile din mai 1990 s-a întîmplat exact ce s-a petrecut, iată, peste 27 de ani, la alegerile din decembrie 2016: Frontul Salvării Naționale a cîștigat cu 66 %, dl Iliescu personal a luat peste 80% din voturi, incit parlamentul de atunci ajunsese să semene leit cu parlamentul de acum (sau invers...). O majoritate fesenistă atunci in parlament, respectiv pesedistă azi, adică, in ambele cazuri, partidele urmașe ale Partidului Comunist Român, așazis decedat la revoluție; dar intocmai ca Pasărea Phoenix, reînviat din propria cenușă după, si continuînd să domine viața politică a țării prin orice mijloace. Iar dl Dragnea, stăpînul de azi al PSD și al țării, este dl Iliescu redivivus, stăpînul de atunci al partidului și al țării... E foarte probabil că seamănă și metodele prin care cele două partide au cîștigat, in ciuda timpului trecut, asemenea scoruri zdrobitoare pentru ideea de democrație in România. Dar e la fel de adevărat că opoziția de atunci, ca și cea de azi, s-a c... pe ea (scuzați enervarea), și n-a reușit, iată, in 30 de ani, să se ridice la vot nici pînă la piciorul broaștei (politice)... Iar poporul poate fi si el caracterizat in mod constant drept tembel politic si nepăsător de propria soartă, stînd acasă ori dezinteresîndu-se de viața politică, și lăsind astfel loc liber "zbenguielii" la putere a vechilor și noilor comuniști... Ce mai avem diferit azi: averile făcute intre timp, prin furăciune si o corupție crescută cît casa, sutele de dosare DNA, făcute celor de sus si celor de jos, adică apariția unei clase politice conducătoare rapace si coruptă, care se putea doar bănui la orizontul lui 1990... Premisele dlui Iliescu s-au împlinit: și-a salvat tovarășii de partid si de securitate de la o posibilă inmormintare politică (dacă se aplica punctul 8 din Proclamația de la Timișoara, care le cerea vechilor activiști de partid să stea pe tușă), mai mult, i-a ajutat sa promoveze, păstrind vechile structuri si cîrdășii de partid dinainte, ceea ce a permis pornirea cu avînt a noii noastre burghezii catre orizontul unui capitalism de cumetrie, de care nu vom mai scăpa în veci... Se vede limpede acum motivarea "revoluției" și folosul lichidării lui Ceaușescu: tovarășii erau frustrați, se săturaseră de sărăcia comunistă, voiau bani si averi, iar Ceaușescu îi încurca la mers...Să recunoaștem că Tovarășul era cam țicnit, adică excesiv de riguros moralmente, pedepsea abuzul și mita, era un puritan care cu siguranță n-a furat bani, si n-a avut conturi secrete (așa cum s-a zvonit intr-o vreme), pentru că, in nebunia lui, socotea țara întreagă drept averea lui personală; si cine fură din propria grădină? Filozofia asta simplă nu se potrivea cu setea de înavuțire a tinerilor fesenisto-pesediști, care aveau in cap o altă viziune asupra lumii... Iar cu ajutorul lui Gorbi, au putut să și-o împlinească...
lliescu a preferat să ne facă de rîs in ochii lumii civilizate: a chemat gărzile muncitorești ale minerilor, temîndu-se de fapt că ar putea pierde puterea, abia cîștigată... Studenții au pierdut atunci lupta, așa cum au pierdut-o azi protestatarii din Piața Victoriei, care n-au reușit să scoată de la Dragnea, noul stăpîn, în anul ce-a trecut, decît schimbarea unui prim ministru pesedist cu alt pesedist... Iar intre timp legile schingiuite ale justiției au trecut în mare grabă prin parlament, aprobate fără probleme de mașina de vot a PSD...
Ce concluzie tristă putem trage din compararea celor două momente de criză politică? Faptul că avem un popor consecvent... Din păcate, consecvent în rău, in nepăsare și prostie, care nu e capabil să-și vada interesul, care fie voteaza anapoda, cu foștii comuniști, fie (si aici avem majoritatea populației, am mai evoluat totuși puțin din 1990) stă acasă, cuprins de lehamite, lăsînd astfel loc de manevră tovarășilor pesediști. Și mai e o categorie nouă, apăruta în cursul acestor ani: cei care au plecat, si vor pleca în continuare afară... Ei vor seca țara de resursa ei cea mai importantă, tinerii valoroși, care ar fi dat și specialiștii de mîine, dar și politicienii care s-ar fi implicat probabil intr-o acțiune politică de calitate, de care avem atîta nevoie. Am rămas cu cei răi și cu cei neputincioși, așa că versul eminescian devine azi pe deplin ironic: "Viitor de aur țara noastră are / Și prevăd prin veacuri a ei înălțare"... Poate la cer, căci aici, pe pămîntul patriei, vor dansa în viitor doar demonii sărăciei și ai corupției...
Alex Guran

https://www.youtube.com/ watch?v=ICtf2hluOvs​

https://www.youtube.com/watch? v=7Be4VW5L3Yo